Contrariile se atrag – You’ve got mail cu Meg Ryan si Tom Hanks.

Alegerea barbatilor din viata noastra este o alegere ce se bazeaza inconstient pe primul model masculin din viata noastra : tatal. Asta nu inseamna ca va fi blond cu ochi albastri sau chel si indesat precum tatal nostru. Inseamna ca va avea atribute ce va clasa relatia cu el intr-un model asemanator cu cel in care era relatia cu tatal. Astfel putem vorbi de un Mr. Right sau de o atractie a contrariilor daca vorbim de masura in care barbatul de langa noi ne plaseaza intr-o relatie ce in mod inconstient ne ajuta sa reluam/ reparam relatia cu tatal nostru. In cuplu fiecare indeplineste un rol care pot fi complementare sau nu: mama-copil; dominant-dominator; dependent-narcisic. Cautarea partenerului implica cautarea rolului complementar insa nu de fiecare data ajungem in acest punct, putand sa ne oprim la o relatie de compromis. Mai trebuie specificat ca gasirea rolului complementar nu implica intotdeauna si gasirea fericirii: ambele roluri fiind „atat de” patologice incat nu sunt menite sa aduca multumire poate doar mai multa nefericire.

Exista doar un Mr. Right.

Avem de-a lungul vietii o sumedenie de relatii care nu dureaza insa nu doar pentru ca nu era Mr. Right ci era o nepotrivire intre cele doua persoane aflate in relatie. Exista o sumedenie de relatii si casatorii care nu sunt reale in esenta.  Capacitatea de a iubi si de a fi iubit nu e intrinseca ea vine ca o urmare a unei dezvoltari – ce poate sa apara sau nu. Cuplul descris de Otto F. Kernberg este : ”un barbat si o femeie care descopera atractia si dorinta reciproca, care sunt capabili sa stabileasca o relatie sexuala totala care implica intimitate emotionala si un sentiment al implinirii idealurilor lor de apropierea de cel iubit, isi exprim capacitatea lor nu numai de a lega inconstient erotismul si tandretea, sexualitatea si idealul Eului, dar si de a pune agresivitatea in slujba iubirii” el mai spune ca ajungem aici cand devenim „increzatori in capacitatea de a da si primi iubire si satisfacere sexuala, in acelasi timp cu o intensificare mutuala crescanda a amandurora.” Depinde de noi ceea ce gasim in celalalt dar ideea este ca nu poate fi vorba de un Mr. Right pentru ca sunt doi intr-o relatie, cel mult poate fi vorba de un „Right Match”.

Dragostea te asteapta, o poti intalni la fiecare pas, totul tine de destin  -  Camerista sau The wedding planner cu Jennifer Lopez.

Sexul in sine este un act destul de agresiv – toate cele care am facut sex/ dragoste sau cum vreti s-o numiti stim asta desi nu vrem s-o recunoastem. Si aici filmele au intervenit poate si datorita faptului ca sexul este un subiect tabu in continuare si vrem ca cei mici care se uita si ei la filme sa nu-si faca cumva o imagine prea adecvata despre subiect. Sexul este conturat ca si un act de dragoste mai mult sau mai putin imaculat : de unde ne putem trezi de multe ori cu perceptia multor tinere ca pot deveni insarcinate in urma unui sarut. Aici nu pot fi la fel de ingaduitoare realitatea este intr-adevar alta decat cea care ni se infatiseaza si cel putin cele care ne-am inceput viata sexuala ar trebui sa fim constiente de asta. Pericolul mai mare este pentru adolescentele de azi (si cele care am fost odata adolescente) care isi formeaza o imagine total eronata despre sex urmand o puternica dezamagire pentru ca nu a fost precum si-au imaginat. O astfel de dezamagire in adolescenta poate avea repercursiuni asupra demersului relatiilor noastre si asupra valorizarii sau devalorizarii sexului din relatia de cuplu.

Daca iti schimbi personalitatea, poti avea o relatie pe care o credeai imposibila – filmul Grease, in care Olivia Newton John se schimba si asa poate in sfarsit avea o relatie cu John Travolta.

Aici lucrurile sunt din nou complicate pentru ca aceasta idee de schimbare a personalitatii vine dintr-o nemultumire de sine, o lipsa de incredere in sine. Desigur ca am putea incerca din rasputeri sa ne schimbam pentru a fi placute dar in ce fel? Si cu ce repercursiuni? Nu tuturor barbatilor le plac acelasi tip de femei, in realitate fiecare avem gusturi subiective desi e greu de crezut in lumea plina de stereotipuri in care traim dar mai sunt si oameni care gandesc independent de aceste streotipuri culturale. Desi imaginea este importanta nu este cruciala – important este sa ne gasim nisa in care barbatii ne gasesc atragatoare. Dincolo de imagine ceea ce transpare intr-o relatie este persoana – calitati, defecte, activitati favorite, modalitati de gandire, de functionare. In ce ar trebui sa ne schimbam? De unde stim ce le-ar placea barbatilor – in final nu sunt trasi la indigo au fiecare gusturile lor. Si cu ce costuri? Am fi cu adevarat mai fericite daca ne-am schimba pentru un barbat? Sa zicem ca am reusi sa ne schimbam si am reusi si sa ne gasim un partener – vom fi fericite stiind ca persoana de care el s-a indragostit nu e reala ca defapt pe noi in adevar nu ne iubeste nimeni – pentru ca acel barbat iubeste o imagine care nu este reala oricat ne-am amagi sa credem asta. In final ramanem in continuare singure si neiubite desi suntem la bratul unui barbat.

Atunci cand e iubire, sexul e mereu perfect si frumos.

Sexul in sine este un act destul de agresiv – toate cele care am facut sex/ dragoste sau cum vreti s-o numiti stim asta desi nu vrem s-o recunoastem. Si aici filmele au intervenit poate si datorita faptului ca sexul este un subiect tabu in continuare si vrem ca cei mici care se uita si ei la filme sa nu-si faca cumva o imagine prea adecvata despre subiect. Sexul este conturat ca si un act de dragoste mai mult sau mai putin imaculat : de unde ne putem trezi de multe ori cu perceptia multor tinere ca pot deveni insarcinate in urma unui sarut. Aici nu pot fi la fel de ingaduitoare – realitatea este intr-adevar alta decat cea care ni se infatiseaza si cel putin cele care ne-am inceput viata sexuala ar trebui sa fim constiente de asta. Pericolul mai mare este pentru adolescentele de azi (si cele care am fost odata adolescente) care isi formeaza o imagine total eronata despre sex  urmand o puternica dezamagire pentru ca nu a fost precum si-au imaginat. O astfel de dezamagire in adolescenta poate avea repercursiuni asupra demersului relatiilor noastre si asupra valorizarii sau devalorizarii sexului din relatia de cuplu.

One-night stand-urile pot duce la relatii serioase, casatorie si familie – filmul Un pic insarcinata, sau faimoasele filme in care el face sex cu o stripteuza la petrecerea burlacilor si isi da seama ca pe ea o iubeste pana la urma, etc.

Legat de aceste „mituri” – cred ca sunt intr-o anume masura reale, in sensul in care un one-night stand a dus in cazul macar unui cuplu din milioanele care exista la o relatie – ce fel de relatie este o alta problema.

Relatiile sunt in sine destul de complicate.Ele au la baza un model. Venirea nostra pe lume se intampla in cele mai fericite cazuri intr-o familie normala (din punct de vedere statistic): o mama si un tata. Ei sunt cei care ne vor oferi toate cele necesare cresterii : mancare, acoperis deasupra capului si la fel de important cred eu ne vor invata cum si pe cine sa iubim, cum sa avem o relatie – in sensul in care relatie lor cu noi si relatia dintre ei vor deveni modelele noastre pentru o relatie, pentru ce sa apreciem- iubim, pentru ce sa desconsideram. Parintii nostrii sunt primele modele, desigur pe masura ce crestem acumulam din fiecare experienta validari si invalidari ale modelelor „princeps”. Modelele sunt inconstiente si determina multitudinea de stiluri in care il imaginam pe fat-frumos, in care imaginam intalnirea si in care ne imaginam relatia. Fiecare stil personalizat in functie de propria istorie de viata.

Desigur ne putem imagina, fantasma, spera ca orice one-night stand reprezinta o cale de a-l gasi pe cel cu care sa ne intemeiem o familie si desi nu este cu totul imposibil ca asta sa se intample in realitate one-night stand-urile sunt mai mult modalitati de eliberare a tenisiunii fara complicatiile unei relatii – de a trai nelegat intr-o relatie, de a nu te atasa, de a nu te implica, de a nu risca sa fii ranita. Este intr-un fel o iluzie a controlului : eu decid daca incepe si cand se termina – nu voi fi ranita daca nu ma suna pentru ca nu pentru asta ne-am angajat – am vrut doar sa ne simtim bine. In realitate, ma repet, pentru ca toate ne dorim sa fim iubite dar nu ne lasam libere sa incercam asta si pentru ca este doar o iluzie a controlului ajungem in final sa ne simtim goale, singure si deznadajduite.

Luna iunie vine cu o aparitie in revista Cosmopolitan – in care am fost intrebata ce parere am despre miturile pe care filmele le vand iar noi femeile ni le insusim fara discernamant. S-a dovedit a fi un subiect prolific pentru mine – aveam multe de spus pe aceasta tema. Si pentru ca spatiul in revista este limitat si nu au putut aparea toate opiniile mele Eul meu narcisic a decis sa le expuna pe site. Voi expune interviul dat Roxanei Cioriia sub forma unui serial : episodul pilot si noua(9) episoade.

Enjoy!

Cu siguranta ca filmele ne induc o idee puternic idealizata, consider ca asta este menirea lor – sa ne transpuna din realitatea – poate mohorata, cotidiana, de rutina in care traim si sa ne transporte intr-o lume in care totul/ orice este posibil, in care dorintele ni se indeplinesc, in care femeile sunt mereu aranjate si frumoase, toti barbatii sunt galanti si potentiali Feti-Frumosi. Majoritatea femeilor isi doresc o poveste frumoasa de dragoste pe care sa le-o povesteasca copiilor si nepotilor la caldura unui semineu aprins cu o cana de ceai fierbinte in mana. Nu cred in sine ca e nimic rau in toate astea in masura in care reusim sa si traim in realitate nu doar in fantasma – nu doar din povestile din filme – in masura in care ne dam totusi seama ca ceea ce ni se intampla nu este ca in filme si nici nu are cum sa fie : nu o sa inceapa sa cante o frumoasa melodie exact cand ne-am reunit cu iubitul si ne sarutam pasional in parc. Viata in genere bate filmul – pana la urma o gramada de povesti sunt inspirate din ceva real doar ca sunt impachetate mult mai frumos. Si cu realitatea asta e o alta poveste – pentru ca ea este intotdeauna subiectiva : noi o facem sa fie dramatica sau romantica, thriller sau horror, de aventuri sau comedie. Felul in care privim realitatea o face sa fie alba sau neagra, optimista sau pesimista. Ochiul privitorului determina frumusetea unei opere de arta – „ochiul” nostru determina felul in care vedem realitatea noastra, felul in care o resimtim.