O agresivitate acceptata

Lorenz Konrad vorbeste despre agresivitatea umana din perspectiva agresivitatii animale – din punct de vedere biologic si oamenii sunt o specie evoluata de animale. In lumea animala agresivitatea are trei functii : distributia egala a speciilor; selectia celui mai puternic si apararea celor tineri si lipsiti de aparare.

In cazul omului aceste functii nu mai sunt valabile desi au fost la un moment dat. Dincolo de o functie a instinctului de supravietuire in situatii limita, in viata de zi cu zi nu trebuie sa ne luptam fizic pentru a ne castiga o casa sau o paine. Insa trebuie sa ne zbatem sa avem un loc de munca datorita caruia ne putem cumpara o casa si o paine. Omul fiind un animal evoluat pastreaza instinctele animale avand insa instrumentele pentru a le folosi in scopuri adaptative contextului in care se afla. Astfel folosind energia agresiva putem folosi, transforma, sublima agresivitatea in munca, joc, competitie sportiva, arta etc. Un doctor chirurg, un boxer, un sportiv spre exemplu au gasit modalitati acceptate social prin care isi pot exprima agresivitatea – fiecare dintre ei avand printre altele si o baza de energie provenita dintr-o pulsiune agresiva.

Dată fiind energia specifică acestei pulsiuni agresivitatea are un caracter inevitabil, putându-se manifesta şi spontan, indiferent de caracteristicile situaţionale. Fiecare dintre noi avem momente in care ne enervam, tipam la ceilalti, in speta la cei dragi ulterior regretand iesirea noastra.

Dincolo de caracterul intern evident agresivitatea poate fi diminuata sau intretinuta prin modul de dezvoltare impus de cultura, familie, prieteni, cunoscuti. Agresivitatea este vazuta diferit de la cultura la cultura la nivel de grad si nu de calitate, in sensul in care spre exemplu barbatii americani sunt in medie mai agresivi decat japonezii sau spaniolii. De asemenea datorita mecanismului de invatare al copiilor – prin imitare – urmarirea violentei la televizor sau in jocurile pe calculator creste probabilitatea comportamentului violent la copii.

Concluzia pe care as dori sa o traga si cititorii acestui articol este ca pledez pentru acceptarea agresivitatii in sensul unei energii care prin modalitati adaptative ne poate implini viata : sport, munca, lupta pentru recunoastere sociala, pictura, dans. Fiecare ne putem gasi modalitatea de exprimare insa primul pas este sa acceptam ca suntem si putem fi agresivi.